Teva – Prevenția cancerului de col uterin

Tags :
Teva Logo - White Box[1]

PREVENȚIA CANCERULUI DE COL UTERIN

 

Dr. Dragoș Median

Medic primar Oncologie Medicală

Spitalul Clinic Filantropia, București

 

În România, cancerul de col uterin este a doua cea mai frecventă neoplazie în rândul femeilor (28,7 la 100.000 de locuitori), incidența fiind de 3 ori mai mare decât media europeană (11,4 la 100.000 de locuitori). Același raport nefavorabil se regăsește și în cazul mortalității (10,8 vs. 3,8)1.

Situația este cu atât mai gravă, cu cât, această afecțiune este singura neoplazie pentru care există posibilitatea prevenției prin vaccinare, precum și o metodă eficientă de screening, deci de diagnostic precoce.

Se consideră că toate cancerele de col uterin se datorează unei infecții virale. Virusul responsabil este Human papillomavirus (HPV); nu toate tulpinile acestui virus sunt la fel de patogene. Cele mai des asociate cu această neoplazie sunt HPV 16 și 18; alte tulpini cu potențial oncogen sunt: 6, 11, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 66 și 682. Virusul patrunde în celulele de la suprafața colului uterin și determină anumite modificări – leziuni precursoare, care de cele mai multe ori dispar fără tratament. Acestea pot fi identificate prin examenul Papanicolau și urmărite pentru a nu se transforma malign, sau în cazul în care acest fenomen se petrece, pentru a se interveni în stadii incipiente. În felul acesta se obține vindecarea bolii.

Infecția HPV se transmite pe cale sexuală. De aceea, screeningul cancerului de col uterin este extrem de important pentru toate femeile active sexual. Vârsta recomandată de începere a screeningului variază între 20 și 25 de ani. Sub această vârstă, s-a constatat ca incidența cancerului de col uterin este foarte scăzută, datorită unei capacități crescute a organismului de a înlătura virusul. Sub vârsta de 30 de ani, se recomandă efectuarea unui test Papanicolau o dată la 3 ani. Dacă rezultatele sunt normale, nu se justifică, în absența simptomatologiei, repetarea acestui test mai repede decât la intervalul menționat. De asemenea, nu se recomandă tiparea HPV, deoarece valoarea predictivă a acestui test este scăzută și conduce la recomandarea excesivă și inutilă a colposcopiei3.

Pentru femeile între 30 și 65 de ani, se recomandă efectuarea unui test Papanicolau o dată la 3 ani, sau co-testarea Papanicolau și tipare virală HPV o data la 5 ani. În cazul obținerii unor rezultate normale, nu este necesară repetarea testării mai devreme decât este menționat. Există puține date referitoare la cum ar trebui făcut screeningul cancerului de col uterin pentru femeile de peste 65 de ani, dar se consideră că este rezonabil ca acesta să continue în aceeași manieră.

Vaccinarea împotriva tulpinilor înalt patogene HPV este o metodă simplă și sigură de prevenție a acestei maladii. Primul vaccin a apărut pe piață în 2006, iar cel de al doilea în 2007. Cele două vaccinuri se adresează tulpinilor înalt patogene HPV. Astfel, unul este un vaccin tetravalent, împotriva tulpinilor 6, 11, 16 și 18. Cel de al doilea este un vaccin bivalent împotriva tulpinilor 16 și 18.  Vaccinurile utilizează particule asemănătoare cu cele virale (Virus Like Particles) fără capacitatea de a infecta, dar care pot stimula răspunsul imun.

Vaccinarea anti-HPV se regăsește în programele naționale de vaccinare din țările vest europene și USA, dar nu și în România. Rata de vaccinare diferă de la țară la țară. Astfel, în Franța este de doar 14%, în SUA de 42%, în Australia de 78%, dar este extrem de ridicată în Suedia 80%, Marea Britanie 86% sau Portugalia 87%4.

Vîrsta la care se recomandă vaccinarea este între 9 și 15 ani, dar ea poate fi făcută și după această vârstă, existând date privind vaccinarea până la vârsta de 26 de ani. Vaccinul se administrează intramuscular, în regiunea deltoidiană (1/3 superioară braț).

Se fac trei asemenea  administrări: I la vârsta menționată, a II-a la 1-2 luni după prima administrare, iar a III-a la alte 3-4 luni după rapel. Nu este necesară repetarea acestei scheme. Dacă vaccinarea se face sub vârsta de 15 ani, se administrează doar 2 doze, la interval de 6 luni.

Studiile efectuate pe populația vaccinată au urmărit atât prevenția cancerului de col uterin, prevenția leziunilor precursoare (pre-maligne), dar și menținerea unui răspuns imun adecvat (seropozitivitate). Datele de eficacitate ale celor două vaccinuri sunt prezentate mai jos:

teva1

O preocupare majoră a existat față de posibilele efecte secundare ale vaccinării. Cele mai frecvente efecte secundare raportate se referă la reacțiile la locul injecției: durere, roșeață locală, edem local. 95% dintre aceste efecte secundare au fost ușoare și nu au necesitat tratament12.  Simptomele sistemice raportate au fost febra, grața, vărsăturile, starea generală de rău, amețeala, dureile musculare, diarea. Cele mai grave efecte secundare descrise au fost durerea de cap persistentă, hipertensiunea, bronhospasmul13.

O meta-analiză publicată în 2014 evaluează toate aceste riscuri si ajunge la concluzia că ele nu depășesc ca frecvență și intensitate riscurile raportate pentru alte tipuri de vaccinări, dar și că eficiența în ceea ce privește prevenția leziunilor precursoare maligne este de 100% până la aproape 10 ani de la vaccinare22.

teva2

În concluzie, vaccinarea reprezintă soluția simplă și sigură de prevenție a cancerului de col, cu eficiență dovedită pe perioade lungi de urmărire și cu efecte secundare limitate ca frecvență și intensitate. În absența vaccinării, screeningul efectuat conform recomandărilor poate diagnostica boala în stadii incipiente, în care se poate obține vindecarea.

 

 

 

Bibliografie:

  1. http://globocan.iarc.fr/Pages/fact_sheets_population.aspx
  2. Kahn JA – HPV vaccination for the prevention of cervical intraepithelial neoplasia. N Engl J Med. 2009;361(3):271.
  3. Ronco G et al. – Efficacy of human papillomavirus testing for the detection of invasive cervical cancers and cervical intraepithelial neoplasia: a randomised controlled trial. Lancet Oncol. 2010;11(3):249. Epub 2010 Jan 18.
  4. http://www.e-cancer.fr/Comprendre-prevenir-depister/Reduire-les-risques-de-cancer/Infections/Vaccination-anti-HPV-et-cancer-du-col-de-l-uterus
  5. Villa LL et al. Immunologic responses following administration of a vaccine targeting human papillomavirus types 6, 11, 16, and 18. 2006;24(27–28):5571–5583
  6. Nygård M, et al. Long-term effectiveness and immunogenicity of Gardasil™ in the Nordic countries; Poster presented at: Eurogin 2013: HPV at a Crossroads – 30 Years of Research and Practice; November 3–6, 2013; Florence, Italy.
  7. Iversen OE. Long-term extension study of Gardasil in adolescents: results through month 96; Poster presented at: Eurogin 2013: HPV at a Crossroads – 30 Years of Research and Practice; November 3–6, 2013; Florence, Italy
  8. Luna J, Plata M, Gonzalez M, et al. Long-term follow-up observation of the safety, immunogenicity, and effectiveness of Gardasil™ in adult women. PLoS One. 2013;8(12):e83431
  9. Huang LM, et al. Long-term immunogenicity and safety of the HPV-16/18 as04-adjuvanted vaccine in adolescent girls aged 10–14 years: 7-year follow-up; Poster presented at: Eurogin 2013: HPV at a Crossroads – 30 Years of Research and Practice; November 3–6, 2013; Florence, Italy.
  10. Naud PS, et al. Sustained efficacy, immunogenicity, and safety of the HPV-16/18 AS04-adjuvanted vaccine: final analysis of a long-term follow-up study up to 9.4 years post-vaccination. Hum Vaccin Immunother. 2014;10(8)
  11. Schwarz TF, et al. Persistence of immune response 7 years after administration of the HPV-16/18 as04-adjuvanted vaccine to women aged 15–55 years; Poster presented at: Eurogin 2013: HPV at a Crossroads – 30 Years of Research and Practice; November 3–6, 2013; Florence, Italy.
  12. Kang S, et al. Safety and immunogenicity of a vaccine targeting human papillomavirus types 6, 11, 16 and 18: a randomized, placebo-controlled trial in 176 Korean subjects. Int J Gynecol Cancer. 2008;18:1013–1019
  13. Gonçalves AK, et al.-. Safety, tolerability and side effects of human papillomavirus vaccines: a systematic quantitative review. Braz J Infect Dis. 2014 Apr 27;Epub
  14. Slade BA, et al. Postlicensure safety surveillance for quadrivalent human papillomavirus recombinant vaccine. 2009;302(7):750–757
  15. Descamps D, et al. Safety of human papillomavirus (HPV)-16/18 AS04-adjuvanted vaccine for cervical cancer prevention. Hum Vaccin. 2009;5(5):332–340
  16. Gee J, et al. Monitoring the safety of quadrivalent human papillomavirus vaccine: findings from the Vaccine Safety Datalink. 2011;29(46):8279–8284.
  17. Chao C, et al. Surveillance of autoimmune conditions following routine use of quadrivalent human papillomavirus vaccine.J Intern Med. 2012;271(2):193–203.
  18. Klein NP, et al. Safety of quadrivalent human papillomavirus vaccine administered routinely to females.Arch Pediatr Adolesc Med. 2012;166(12):1140–1148.
  19. Arnheim-Dahlström L, et al. Autoimmune, neurological, and venous thromboembolic adverse events after immunisation of adolescent girls with quadrivalent human papillomavirus vaccine in Denmark and Sweden: cohort study. 2013;347:f5906.
  20. Grimaldi-Bensouda L, et al. Autoimmune disorders and quadrivalent human papillomavirus vaccination of young female subjects.J Intern Med. 2014;275(4):398–408.
  21. Angelo MG, et al. Pooled analysis of large and long-term safety data from the human papillomavirus-16/18-AS04-adjuvanted vaccine clinical trial programme. Pharmacoepidemiol Drug Saf. 2014;23(5):466–479
  22. De Vincenzo R, et al. Long-term efficacy and safety of human papillomavirus vaccination. International Journal of Women’s Health. 2014;6:999-1010. doi:10.2147/IJWH.S50365

Write a Reply or Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *